V-am simţit dorul de Sfânta Liturghie şi frustrarea că biserica este închisă. Şi să ştiţi că lacrimile ce ne-au brăzdat obrajii ne-au trădat dorul pe care vi-l ducem.
După cuvintele de învățătură lansate pe site în alte rânduri, ne-am gândit să vă aducem înainte un gând de recunoștință.
Da, pentru tot ce ați făcut dumneavoastră, fiecare dintre enoriașii și iubitorii sfântului locaș închinat Marelui Praznic Împărătesc al Rusaliilor din urbea Pietrei.
Astăzi am sărbătorit în liniște Bunavestire. Cei care ați pășit în sfintele mănăstiri, schituri sau chilii atonite, cunoașteți această pace. Cei care ați citit mărturiile celor care au fost în Sfântul Munte vă închipuiți această trăire. Și acolo, precum în colibele și chilioarele sihaștrilor noștri din munții Neamțului, și mai ales în ungherele caselor noastre, astăzi a înflorit crinul alb al arhanghelului binevestitor de mântuire. Vorbim adesea de mântuire, dar uităm să spunem că ea a venit prin mai multe rânduieli ale Domnului, dintre care se remarcă durerea, suferința, jertfa, asumate pentru ca ea să fie realizată.
Astăzi am slujit în liniște, ca de obicei, dar fără cor. Fără vocile dumneavoastră adunate întru una singură, care să cuprindă buchetul bucuriilor și al tristeților.
Am slujit singuri!? Oarecum. Cu sfinții! Cu dumneavoastră, dincolo de materia zidurilor care ne-au izolat fizic.
La Proscomidie, adică la partea pregătitoare Sfintei Liturghii, v-am cuprins tremurând pe toţi într-o părticică, pe care am aşezat-o pe sfântul disc. Paradoxal, niciodată nu am simţit că această frântură de prescură vă cuprinde pe toţi în chipul cel mai real. Numele de pe pomelnicele anuale şi de pe cele de 40 zile, au fost însoţite de mii de alte nume. Nu cred că ne-am amintit mai multe nume ale celor vii şi adormiţi ca astăzi. Şi e firesc să fie aşa.
V-am simţit dorul de Sfânta Liturghie şi frustrarea că biserica este închisă. Şi să ştiţi că lacrimile ce ne-au brăzdat obrajii ne-au trădat dorul pe care vi-l ducem.
Unii ne-aţi sunat să ne mulţumiţi pentru slujbă, fiindcă aţi simţit că privitul la TV nu e totuna cu prezenţa în Casa Domnului. Alţii ne-aţi încurajat de parcă aţi presimţi că suntem în bătaia puştii. Poate că suntem.
Vă mulţumim tuturor!
Vă purtăm pe toţi în rugăciune, trişti dar încrezători, plânşi dar demni.
Astăzi ne-am predat Maicii Domnului! Să facă ce-o şti ea cu noi! Noi i-am împodobit icoana, am privit-o cutremuraţi şi i-am adus mulţumire pentru toate binefacerile pe care ni le-a dat Fiul ei! Şi am rugat-o să ne fie în continuare maică!
Bucuraţi-vă unii de alţii şi fiţi fiecare dintre voi jertfă vie!
