Hristos S-a înălţat!
Pentru cei familiarizaţi cu notările din Calendarul ortodox, sâmbetele marcate cu numirea de „moşi” ne amintesc de momentele de rugăciune generală pentru cei care au trecut în veşnicie.
Ziua săptămânală consacrată pomenirii celor răposaţi este sâmbăta. Practica are la bază credinţa că sâmbăta, Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul s-a pogorât la iad pentru a scoate de acolo pe cei adormiţi înainte de venirea Sa. Aşa se explică de ce parastasele au loc mai ales sâmbăta, deşi se pot face şi în alte zile, cum sunt marţi, joi şi duminică.
Dintre sâmbetele unui an bisericesc, două sunt consacrate special pomenirii generale a morţilor sambăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (sau a înfricoşatei judecăţi) şi sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt (sau a Rusaliilor). Aceste sâmbete sunt cunoscute cu denumirea de Moşi, prima de iarnă, iar a doua de vară, fiindcă în ele comemorăm sau pomenim pe moşii şi strămoşii noştri, pe toţi cei răposaţi din neamurile noastre.
Pomenirea din Sâmbata lăsatului sec de carne, se face pentru că ea precede Duminica în care se vorbeşte de judecata cea din urmă, rugând pe Dumnezeu să fie milostiv şi cu cei raposaţi ai noştri. Pomenirea din Sâmbăta Rusaliilor este legată de marea sărbătoare a pogorârii Duhului Sfânt, rugând pe Dumnezeu să facă părtaşi şi pe cei răposati la darurile Sfântului Duh. Această sâmbătă s-a suprapus peste sărbătoarea păgână a Parentaliilor, prin care romanii cinsteau sau comemorau pe moşii, strămoşii şi părinţii (sărbătoarea părinţilor). Biserica a păstrat această practică, dar i-a dat un sens creştin.
La aceste două sâmbete ale moşilor, comune tuturor Bisericilor Ortodoxe, în Biserica noastră s-au mai adăugat şi o Sâmbăta a moşilor de toamnă, din dorinţa de a ne ruga cât mai des pentru cei răposaţi. Ea nu este generalizată pretutindeni, având caracter local şi căzând în sâmbăta dintre Sfântul Dumitru şi Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavril.
Tot zile de pomenire generală a morţilor mai sunt şi următoarele zile, în afară de sâmbete: 6 august - sărbătoarea Schimbării la faţă, respectată mai ales de Biserica rusă, de unde a trecut şi în cea românească; Paştele blajinilor, adică al fericiţilor sau morţilor, care are loc luni sau marţi după Duminica Tomii. Ea este de provenienţă rusească şi s-a practicat mai ales în Moldova, de unde a trecut şi în Ardeal şi Banat, cunoscută şi sub denumirea de „Moşii de Paşti”. În Biserica noastră, o zi specială consacrată celor morţi este Joia Înălţării Domnului, când se face pomenirea eroilor.
Şi tot zi de pomenire generală a morţilor este ziua hramului bisericii.
Bibliografie: „Biserică şi cult pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. Nicolae Necula, Editura Europartner, 1998.
