Acest canon ne propune imaginea împacării cerului cu pământul, iar raportat la urcuşul nostru spre Paşti, întreaga perioadă a Triodului cuprinde starea noastră de pocăinţă sporită din trezirea conştiinţei adormite de dulceaţa păcatelor.
Sfinţii Părinţi au împărţit anul bisericesc în trei perioade: a Triodului (de la grecescul Triodion), în cadrul căreia suntem la acest moment, a Penticostarului (de la grecescul Pentikostarion) ce se întinde din ziua Paştilor și până în Duminica Tuturor Sfinților, şi a Octoihului (de la grecescul Octoihos), care cuprinde cea mai întinsă parte a anului. Triodul exprimă slujirea arhierească a Mântuitorului, Penticostarul activitatea împărătească, iar Octoihul demnitatea învăţătorească.
Triodul este un rezumat al mântuirii neamului omenesc iar Mântuitorul, ca un pedagog desăvârşit, ne-a pregătit pentru acest urcuş duhovnicesc, început acum trei zile, pentru Golgota şi pentru Înviere. În primele trei săptămâni ale acestei perioade, Mântuitorul ne-a învăţat cum să ne rugăm: smeriţi precum vameşul de la Templu, umili precum fiul ce a risipit averea tatălui şi s-a întors cu pocăinţă, milostivi precum binecuvântaţii Tatălui, cei care au îmbinat credinţa cu faptele bune, iertători precum Tatăl Ceresc este cu noi.
Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul are şi el trei părţi: de la păcatul strămoşesc până la potopul din timpul lui Noe, perioada patriarhilor şi a proorocilor, iar ultima, cea a regilor şi a drepţilor de până la Iisus. Prin Canonul cel Mare se ajunge la descrierea întregii istorii scripturistice, prin cele opt cântări despre personaje din Vechiul Testament, şi prin ultima cântare, cea de-a noua, cu personaje din Noul Testament.
Canonul Sfantului Andrei Criteanul este un dialog al omului cu propria sa conştiinţă, luminată de citirea Sfintei Scripturi, plin de exemple bine de urmat sau de evitat. Este o exprimare a modului prin care omul poate să se întoarcă la Dumnezeu, prin hotărârea de a nu mai greşi şi prin ascultarea de cuvintele Domnului. Avem nevoie să cugetăm mai mult la cele pe care le-am săvârșit și care ne separă de Dumnezeu, pentru ca, astfel, să ne curățim simțirile și să ne unim cu Hristos,
Trebuie să menţionăm şi prezenţa rugăciunii către Maria Egipteanca. Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a scris multe cuvinte şi învăţături folositoare Bisericii lui Hristos, precum şi viaţa câtorva sfinţi, printre care şi a Sfintei Maria Egipteanca, care a avut o viaţă urâtă, plină de înjosire a demnităţii umane, dar care a devenit asemenea ca îngerii în pustie, mai presus de firea omenească. Istoririsirea Sfintei Maria ne oferă un model excepţional de pocăinţă. E omul care s-a îndreptat, fiindcă a vrut!
Acest canon ne propune imaginea împacării cerului cu pământul, iar raportat la urcuşul nostru spre Paşti, întreaga perioadă a Triodului cuprinde starea noastră de pocăinţă sporită din trezirea conştiinţei adormite de dulceaţa păcatelor.
Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne deschidă şi nouă uşile pocăinţei, să aflăm cărările mântuirii şi să ne plângem păcatele cu nădejdea că vom auzi de la Judecătorul cel Drept cuvintele: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
