Cine sunt cei cu adevărat orbi?!
În duminica a șaptea după Rusalii se citește în biserici așa-numita evanghelie a vindecării celor doi orbi și a unui mut demonizat. Această vindecare este relatată de evanghelistul Matei, la capitolul al IX-lea, versetele de la 27 la 35.
Ori de câte ori este prezentată în pildele sau parabolele biblice o vindecare, fie sufletească, fie trupească, se impune precizarea a două aspecte: faptul că Biserica este locul mântuirii și al vindecării (prin doctoria nemuririi, Sfânta Împărtășanie), iar credința ortodoxă este cea mai înaltă formă de terapie (numai în Biserica Ortodoxă este Iisus Hristos numit Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre).
Vindecarea celor doi orbi și a mutului demonizat se petrece într-un mod obișnuit, dar discret.
Minunea vindecării se petrece în Capernaum, unde cei doi orbi, aflând de prezența Mântuitorului acolo, merg după El și Îi cer să-i vindece. Un fapt cu totul obișnuit, căci pentru orbi era singura șansă pentru a fi vindecați. De aceea ni se spune că Îl urmau și Îi strigau: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! Vindecarea se petrece în urma mărturisirii credinței lor în puterea Fiului lui Dumnezeu. De remarcat este faptul că, deși erau orbi, se țineau după Hristos. Acest fapt arată că ei erau doar trupește orbi, nu și sufletește, mai ales că Îl și recunoșteau ca Mesia, Cel mult așteptat.
Cealaltă vindecare se referă la un mut care nu putea vorbi din cauza unui demon care-l stăpânea. Pe acest mut, Mântuitorul îl vindecă scoțând demonul din el, restaurând astfel creația Sa cea mai de preț. Problema demonizării apare, în special, în contextul unei vieți lipsite de duhovnicie. Hristos vindecă sufletește pe oameni, și le cere fie să mărturisească credința în dumnezeirea Sa, fie îi sfătuiește să nu mai păcătuiască.
Evanghelistul Matei, martor direct al acestor minuni, spune că mulțimile declarau că niciodată nu s-au văzut asemenea minuni în Israel. Această realitate era accentuată și în contextul pe care-l prezintă versetul următor: fariseii considerau că puterea lui Iisus Hristos era de la domnul demonilor.
Deși persoanele suferinde sunt în mod evident cei doi orbi și mutul chinuit de demon, mai bolnavi, din punct de vedere spiritual, sunt fariseii care nu-L recunosc pe Hristos ca Mesia. Ei suferă de o orbire existențială, de neputința de a-L recunoaște pe Fiul lui Dumnezeu. În mod general, fariseii suprapuneau profețiilor mesianice propria înțelegere asupra venirii lui Mesia. Am putea spune că fariseii au rămas încremeniți într-o interpretare îngustă, lipsită de veridicitate, a Vechiului Testament.
Spre deosebire de farisei, cei doi orbi suferă doar de o neputință fizică, nu și spirituală. Ei Îl urmează pe Hristos, recunoscându-l ca Fiu al lui David, deci ca Mesia, conform profeției de la prorocul Isaia (Is. 9, 6).
Din punct de vedere spiritual, pentru fiecare creștin există riscul de a deveni orb, în cazul în care nu și-ar trăi viața după Cuvântul Domnului sau ar neglija poruncile Domnului.
După cum spunea părintele Arsenie Papacioc, noi trăim vremuri apostolice; să ne bucurăm, la fel ca în vremea aceea, de prezența Mântuitorului Hristos în viața noastră și să trăim prin El și pentru El. Amin!
