Sfinţii au mers spre veşnicie zâmbind, fiindcă în Dumnezeu este doar linişte.
De fiecare dată când privim spre calendar putem descoperi printre numele înscrise şi pe cele ale unora dintre cei care, primind harul Duhului Sfânt, au zâmbit lumii. Chiar şi printre trăitorii acestui veac am întâlnit zâmbetul veşniciei, poate cel mai elocvent exemplu fiindu-ne Bătrânul (Gheronda) Iosif Vatopedinul. Nu o sa insistăm cu acest exemplu la îndemâna tuturor, ci o să ne referim la doi dintre sfinţii acestei săptămâni: Ecaterina de Alexandria şi Stelian din Paflagonia. Cea dintâi, trăitoare a sfârşitului de secol III şi început de secol IV, o adolescentă neîntrecută în cele mai mari calităţi omeneşti, cel de al doilea, un om al celui de al VI-lea veac, un om providenţial pentru modelul de rugăciune şi de grijă pentru toţi copiii născuţi şi nenăscuţi.
O adolescentă ajunsă la timpul majoratului (după coordonatele cotidiene) şi un bătrân încărcat de zile. Aşa s-au prezentat Împăratului ceresc. Diferiţi şi totuşi atât de asemănători.
Ce îi aseamănă? Harul lui Dumnezeu. Şi Ecaterina, după creştinare, şi Stelian după revelaţia din peşteră, ambii au primit darul cel mai de preţ: neprihănirea născătoare de zâmbete.
Amândoi au mers spre veşnicie zâmbind, fiindcă în Dumnezeu este doar linişte. În lume, pentru un binecuvântat, este ocară, dispreţ, calomnie, insultă, altădată indiferenţă, acum prigoană. Dar binecuvântatul zâmbeşte fiindcă ştie, simte, îşi doreşte, cere, folosul întâlnirii cu Dumnezeu.
Model de iubire jertfelnică şi model de trăire pentru lume, două firi cu două trăiri diferite dar congruente în iubirea de Dumnezeu. Pentru a înţelege în parte aceste cugetări, vă invităm să cercetaţi vieţile acestor mari oameni şi preaiubiţi sfinţi. Pentru a desluşi bucuria harului vă recomandăm mărturiile patriarhilor din Vechiul Testament şi experienţa Sfinţilor Apostoli din Noul Legământ.
Raportându-ne la prezent, noi înşine fiind un prezent continuu prin propriile vieţi, vă îndemnăm să vă oferiţi o clipă de linişte. Acasă, în sfânta biserică al cărei prag îl păşiţi, în intimitatea gândurilor atunci când sunteţi în vâltoarea lumii. Oriunde şi oricând. Opriţi-vă, priviţi, observaţi, cercetaţi, cugetaţi, meditaţi, cereţi luminare, oferiţi iertare, părăsiţi grijile. Gustaţi o fracţiune de timp din dulceaţa cea nestricăcioasă a dumnezeirii.
Fii bucuros şi posteşte cu folos!
