Ceea ce se aşteaptă de generaţii întregi se uită, atunci când nimic nu se mai leagă de aşteptare. În vâltoarea lumii, înconjuraţi de ştiri şi impresii, vă recomandăm căutarea unui punct de sprijin, care este pacea.
Ceea ce se aşteaptă de generaţii întregi se uită, atunci când nimic nu se mai leagă de aşteptare.
Suntem în cea de a patra zi a Triodului. Ambele texte scripturistice, ale Apostolului (II Petru 3, 1-18) şi Evangheliei (Marcu 13, 24-31) ne vorbesc despre apropierea revenirii Domnului, „pe nori, cu putere multă și cu slavă” (Marcu 13, 26) şi despre această zi, neştiută, necalculată, „ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui” (II Petru 3, 10).
„Deci ziua Domnului va veni când oamenii nu o vor aştepta; şi de vreme ce nu-i au grija, nici nu se pregătesc pentru ea. Părinţii şi strămoşii noştri au aşteptat, şi ziua aceasta n-a venit. De vreme ce nu vedem nimic, de ce să ne gândim că va veni în timpurile noastre? Ca atare, nici nu ne gândim; nu ne gândim şi nu o aşteptăm.” (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Mântuitorul ne spune: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (v. 31). Apostolul Petru ne spune: „creșteți în har și în cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum și în ziua veacului. Amin!” (v. 18). Pot fi aceste două expresii puncte de plecare către drumul de la care am deviat? Poate. Pentru unii pot fi puncte de la care pornesc către Hristos. Şi pentru unii şi pentru ceilalţi Iisus este Lumina către care alergăm din întuneric. Singura Lumină!
În vâltoarea lumii, înconjuraţi de ştiri şi impresii, vă recomandăm căutarea unui punct de sprijin, care este pacea. Nu indiferenţa, ci liniştea, nu fuga, ci dragostea, nu mânia, ci iertarea.
