Dumnezeu iubește omul sincer și cu inima curată, mereu dispus să-I aducă mulțumire, nu pentru o mândrie sau satisfacție, ci ca răspuns la iubirea Sa nemărginită.
Ambele texte scripturistice așezate în Sfânta Liturghie de astăzi, de la II Timotei 3, 1-9 (Apostolul), respectiv de la Luca 20, 46-47; 21, 1-4 (Evanghelia), sunt prevestiri ale timpurilor premergătoare venirii Domnului. Ambele aduc în discuție profilul celor care vor avea rolul de amăgitori, de ispititori. Suntem îndrumați să privim cu atenție la noi și la cei din jur, fiindcă în zilele din urmă, când vor fi timpuri grele: „vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei…dintre ei sunt cei ce se vâră prin case și robesc femeiuști împovărate de păcate și purtate de multe feluri de pofte, mereu învățând și neputând niciodată să ajungă la cunoașterea adevărului.” (II Timotei 3: 2-7)
De asemenea evanghelistul Luca prezintă de asemenea pe „cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe, care mănâncă întru totul casele văduvelor și se prefac că se roagă îndelung.” (Luca 20: 46-47)
Şi Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Evanghelist Luca converg în acelaşi mod la ideea că cel ce se numeşte creştin trebuie să urmeze, pe cât poate, modelului hristic, care este în antiteză cu profilele amintite mai sus. Ideea comună pleacă şi din faptul că Luca a fost ucenic al lui Pavel, parte din învăţătura paulină reflectându-se în opera lucanică.
Verbele „depărtează-te” (Luca) şi „păziţi-vă” (II Timotei) indică precis drumul de urmat al celor ce aşteaptă împărăţia cerurilor. Iannes şi Iambres, numiţi în epistolă, sunt cei doi vrăjitori ai Egiptului, comparaţi de Sfântul Apostol Pavel cu ereticii, proorocii şi învăţătorii mincinoşi din timpul său, care s-au împotrivit adevărului propovăduit de apostoli, ca şi aceia lui Moise. După tâlcul comentatorilor, cei doi, Iannes şi Iambres, erau cei mai de seamă dintre mulţi vrăjitori aduşi de faraon pentru a contraface sau a face minuni false, cu care să întreacă sau să anuleze minunile pe care le făcea Dumnezeu prin Moise şi Aaron (Ieşire 7, 11-24).
Cele două texte scripturistice ale zilei prezintă şi osândirea celor împotrivitori: „aceștia vor lua mai mare osândă” şi „nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost și a acelora”. Evanghelia aduce în plus şi comparaţia dintre bogaţi şi o văduvă, toţi participanţi la viaţa religioasă comunitară. Toţi oferind templului din avutul lor. Dar spune Mântuitorul: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți. Căci toți aceștia au aruncat ca dar lui Dumnezeu din prisosul lor; aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață.” (Luca 21: 2-4)
Se accentuează făţărnicia şi mândria ca păcate opritoare a lucrării harului dar şi faptul că omul cu conştiinţa recunoştinţei faţă de Dumnezeu, trece dincolo de sărăcie, oferind Domnului tot ce are mai bun. Dumnezeu iubește omul sincer și cu inima curată, mereu dispus să-I aducă mulțumire, nu pentru o mândrie sau satisfacție, ci ca răspuns la iubirea Sa nemărginită.
Suntem în momentul în care privim către pilda fiului risipitor, în care Îl vom descoperi pe Domnul în exprimarea iubirii Sale milostive!
Să ne vedem cu bine mâine, la Sfânta Liturghie!
