Duminicile Postului Mare zugrăvesc exemplul de a gândi şi a trăi conform învăţăturii Mântuitorului şi sintetizează principiile vieţii creştine.
Fiecare dintre duminicile Postului Mare are o dublă tematică, deci două înţelesuri redate pe de o parte de ritmul duhovnicesc al perioadei, iar pe de cealaltă de dezvoltarea istorică a Bisericii. Duminicile Postului Mare zugrăvesc exemplul de a gândi şi a trăi conform învăţăturii Mântuitorului şi sintetizează principiile vieţii creştine.
"De acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului." Ioan 1, 51
Duminica Ortodoxiei poate fi numită ziua onomastică a Bisericii, aşa cum Duminica Pogorârii Duhului Sfânt este considerată ziua de naştere a Bisericii creştine. Este ziua care ne aminteşte că dreapta vieţuire după învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos aduce biruinţă creştinilor când apără Adevărul.
"Iar Iisus, văzând credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!" Marcu 2, 5
Duminica Sfântului Grigorie Palama aduce în prim plan actualizarea unui moment de răscruce în istoria Bisericii Ortodoxe, când Dumnezeu a trimis harul Său luminător asupra unui om providenţial, care să salveze comoara ascunsă a isihiei rugătoare, ameninţată de uscăciunea raţionalităţii omeneşti, preparată în laboratoarele scolasticii medievale. În această zi vedem cât de importante sunt dragostea pentru cei din jur şi mila care izvorăşte faptele bune.
"Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie." Marcu 8, 34
Duminica Sfintei Cruci ne relevă cheia prin care s-au deschis porţile raiului – Crucea, ce e totodată legitimaţia noastră, semnul identităţii noastre creştine. Crucea este altarul jertfei celei adevărate pe care Mântuitorul a săvârşit prima Liturghie a împăcării noastre cu Dumnezeu, liturghia mântuirii noastre. Totodată crucea este şi mijlocul prin care ne corelăm viaţa cu dragostea jertfitoare a lui Iisus, garanţia moştenirii Împărăţiei lui Dumnezeu.
"Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia." Marcu 9, 31
Duminica Sfântului Ioan Scărarul ne reafirmă importanţa postului şi a rugăciunii, două dintre condiţiile indispensabile urcuşului duhovnicesc. Mila vindecătoare a Mântuitorului se corelează cu faptele credinţei oamenilor, iar cele treizeci de trepte ale „Scării” Sfântului Ioan sunt un răspuns al nostru la chemarea lui Dumnezeu. Această zi ne formulează mesajul definitoriu al pregătirii noastre, prin post: suntem aproape de Învierea Domnului.
"Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți." Marcu 10, 45
Duminica Sfintei Maria Egipteanca ne aduce în prim plan ultima călătorie la Ierusalim a Mântuitorului, drumul spre sfintele pătimiri. Este trecerea de la misiunea de Învăţător la cea de Arhiereu, de Jertfitor şi Jertfă pentru lume. Totodată această duminică prezintă practicarea ascetismului creştin şi modelul de pocăinţă al Sfintei Maria Egipteanca.
"Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!" Ioan 12, 13
Duminica Floriilor ne pune în faţă două drumuri, două sensuri determinante pentru existenţa fiecăruia dintre noi: viaţa şi moartea. Mulţimile Îl aclamă pe biruitorul morţii lui Lazăr, în fapt Biruitorul morţii tuturor, pe Cel ce a confirmat prin propria-I Înviere, învierea tuturor. Este duminica prin care intrăm pe calea smereniei jertfitoare, din Betania spre Ierusalim şi de aici până pe Golgota. Îl avem pe Împăratul lumii în mijlocul mulţimilor, odată cinstit, apoi batjocorit, şi în cele din urmă părăsit. Şi totuşi, gata de Răscumpărarea lumii!
