Cum ne coordonăm alimentaţia în aeastă perioadă, pentru a oferi trupului răgaz şi sufletului prilej de adâncire în duhovnicie?
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).
Pâinea, unul dintre alimentele de bază din Sfânta Scriptură, este citată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru a răspunde "ispititorului" din pustie, după ce flămânzise în urma postului de patruzeci de zile. Privind cu ochii sufletului la aceste cuvinte ne pregătim de hrana duhovnicească pe care Postul Mare ne-o oferă. E timpul rugăciunii, al gândirii la Domnul, al ostenelilor trupeşti pe care fiecare şi le asumă conform putinţei proprii şi mai ales voinţei proprii.
Asfel se naşte întrebarea, ponind de la tradiţia actuală a Bisericii, cum ne coordonăm alimentaţia în aeastă perioadă, pentru a oferi trupului răgaz şi sufletului prilej de adâncire în duhovnicie?
Conform tradiţiei actuale a Bisericii, în cursul Postului Mare se posteşte astfel, din punctul de vedere al alimentaţiei:
- în primele două zile – luni şi marţi din prima săptămână – se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă;
- în primele trei zile – luni, marţi şi miercuri – şi ultimele două zile – vineri şi sâmbătă din Săptămâna Patimilor, la fel;
- miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după săvârşirea Liturghiei Darurilor înainte sfinţite, când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn;
- în tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin;
- la praznicul Bunei Vestiri şi în Duminica Floriilor se dezleagă la peşte.
Odată ce am aşezat o rânduială trebuinţelor fizice să aşezăm în inimă cuvântul părintelui arhimandrit Ioanichie Bălan: "Postul este medicament şi leac pentru trup, iar rugăciunea este hrană pentru suflet."
