Aşadar cuvântul de bază este trezvia. Aşteptarea duhovnicească nu înlătură bucuria vieţii ci o şlefuieşte de ceea ce în mod eronat poartă numele bucuriei:
În continuarea textelor evanghelice din această săptămână, cea de a cincea zi a Triodului, ne ţine „în priza” gândului la venirea Domnului: „Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din Cer, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Marcu 13: 32) şi „nu știți când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața” (Marcu 13: 35).
Imperativ este îndemnul – poruncă – avertisment „Privegheaţi!” (Marcu 13: 33, 35, 37) însoţit de acţiunea rugăciunii (v. 33). Aşadar cuvântul de bază al textului este trezvia. Aşteptarea duhovnicească nu înlătură bucuria vieţii ci o şlefuieşte de ceea ce în mod eronat poartă numele bucuriei: „Pe Domnul Îl poţi aştepta având astfel de bucurie, şi de te va găsi întru acestă bucurie, nu te va pedepsi, ci te va lăuda.” (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Celălalt text al zilei de la I Ioan 1, 8-10; 2, 1-6, din cartea Apostolul, ne întăreşte credinţa în mila Domnului pentru eliberarea noastră din starea de păcat, desăvârşită de jertfa Lui şi ne atinge conştiinţa. Un următor al lui Dumnezeu caută să fie cât mai curat, cât mai îndepărtat de păcat, cât mai răbdător şi plin de nădejdea în primirea milei Domnului.
În contextul eminentei Parusii, şi aici dăm sens termenului la modul scripturistic, adică tainic, credinţa şi faptele noastre converg către viaţa veşnică (Iacov 2, 17), fiindcă slujirea Legii Domnului ne aduce fără, indubitabil, răsplata moştenirii (Coloseni 3, 24).
Paşii noştri merg mai departe către Golgota…
